Antocianine și extracte de afin: Reziliența retiniană și microvascularizația îmbătrânită

Flavonoidele antocianine (pigmenți din fructele de pădure) au fost mult timp considerate benefice pentru sănătatea ochilor, iar studiile moderne sugerează că acestea se concentrează într-adevăr în țesuturile oculare și vasculare (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Acești compuși sunt antioxidanți puternici și agenți antiinflamatori: ei neutralizează radicalii liberi, stabilizează pereții vaselor de sânge și chiar inhibă agregarea plachetară și mediatorii inflamatori (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). În retină – un organ cu metabolism ridicat, deosebit de vulnerabil la stresul oxidativ – antocianinele din afin (Vaccinium myrtillus) pot întări apărarea împotriva îmbătrânirii și a bolilor.

Efecte antioxidante și antiinflamatorii în retină

Cercetările pe animale confirmă că antocianinele de afin protejează celulele retiniene prin îmbunătățirea sistemelor antioxidante și prin reducerea inflamației. Într-un model de iepure cu leziuni retiniene induse de lumină, extractul oral de afin (bogat în antocianine) a păstrat funcția și structura retinei. Iepurii tratați au prezentat niveluri mai ridicate de enzime antioxidante (superoxid dismutază, glutation peroxidază, catalază) și capacitate antioxidantă totală decât grupurile de control, împreună cu un nivel mai scăzut de malondialdehidă (un marker al oxidării lipidelor) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). În același timp, semnalele proinflamatorii și angiogenice, cum ar fi interleukina-1β și VEGF, au fost suprimate (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Aceste modificări indică faptul că antocianinele de afin pot neutraliza excesul de specii reactive de oxigen (ROS) în retină și pot preveni inflamația ulterioară care ar deteriora altfel celulele retiniene.

Într-un model de șoarece cu inflamație retiniană (uveită indusă de endotoxină), extractul de afin bogat în antocianine a păstrat sănătatea fotoreceptorilor. Șoarecii tratați au avut răspunsuri electroretinografice (ERG) mai bune (reflectând funcția fotoreceptorilor) și segmente externe intacte ale fotoreceptorilor, comparativ cu șoarecii netratați. Acest efect protector a fost legat de blocarea semnalizării inflamatorii (în special, afinul a suprimat activarea IL-6/STAT3) și de reducerea activării NF-κB, determinată de ROS (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Pe scurt, antocianinele de afin au oprit cascada moleculară a inflamației și a stresului oxidativ care ar fi afectat altfel vederea.

Celulele ganglionare retiniene (RGC) – neuronii ale căror axoni formează nervul optic – par, de asemenea, să beneficieze de antocianine. Într-un model de șoarece cu leziuni prin zdrobire a nervului optic (care imită leziuni asemănătoare glaucomului), extractul oral de afin a crescut dramatic supraviețuirea RGC. Acest efect neuroprotector a fost însoțit de o reglare ascendentă a șaperonilor reticulului endoplasmic (Grp78 și Grp94) în jurul stratului de RGC și o scădere a genelor de stres/apoptoză (Chop, Bax, Atf4) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Cu alte cuvinte, antocianinele au ajutat la activarea „mașinilor de stres” celulare care previn moartea celulară în caz de leziuni. Aceste rezultate experimentale sugerează că antocianinele de afin pot susține reziliența RGC în situații de stres oxidativ sau al reticulului endoplasmic (cum ar fi în glaucom), probabil prin căi antioxidante și anti-apoptotice (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Efecte vasculare asupra capului nervului optic și a retinei peripapilare

Dincolo de protecția neurală directă, antocianinele pot îmbunătăți microcirculația oculară, în special în jurul nervului optic (regiunea peripapilară). La pacienții cu glaucom cu tensiune normală (GTN), suplimentarea zilnică cu un extract standardizat de antocianine de afin (50 mg de antocianine totale pe zi) timp de șase luni a crescut semnificativ fluxul sanguin în capul nervului optic și în retina peripapilară, măsurat prin fluxmetrie Doppler laser (www.mdpi.com). În acest studiu, presiunea intraoculară a rămas neschimbată, sugerând că îmbunătățirea fluxului sanguin s-a datorat efectelor vasculare ale suplimentului (www.mdpi.com).

Un studiu randomizat controlat, mai lung (24 de luni), la pacienți cu glaucom cu unghi deschis (GUDA), susține, de asemenea, un rol vascular. În grupul tratat (utilizând 50 mg/zi antocianine), progresia pierderii câmpului vizual a fost mai lentă și fluxul sanguin ocular (în jurul capului nervului) s-a îmbunătățit comparativ cu placebo (www.mdpi.com). Remarcabil, pacienții cu glaucom au adesea niveluri scăzute de endotelină-1 (ET-1), un regulator vascular. Tratamentul cu antocianine a normalizat nivelurile de ET-1 la cele ale controalelor sănătoase (www.mdpi.com). Deoarece ET-1 ajută la reglarea tonusului vaselor de sânge, restabilirea acestuia ar putea sta la baza unei perfuzii mai bune a nervului optic observate. Pe scurt, datele clinice sugerează că antocianinele de afin pot îmbunătăți perfuzia peripapilară și se corelează cu o vedere stabilizată la pacienții cu glaucom (www.mdpi.com) (www.mdpi.com).

Rezultatele performanței vizuale

Studiile privind funcția vizuală au produs rezultate mixte. Pentru persoanele sănătoase, studiile riguroase, în general, nu reușesc să demonstreze îmbunătățiri semnificative ale vederii nocturne cu afin. O revizuire sistematică a constatat că majoritatea studiilor bine concepute, controlate cu placebo, nu au arătat niciun beneficiu al antocianozidelor de afin asupra adaptării la întuneric sau a acuității vizuale la lumină slabă la subiecții normali (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). (Este de remarcat că studii mai mici și mai puțin riguroase au raportat uneori efecte pozitive, adesea folosind doze mai mari sau nestandardizate (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov).) Pe scurt, orice presupus beneficiu al afinului pentru vederea nocturnă rămâne nedovedit la ochii sănătoși.

Prin contrast, îmbunătățiri sunt uneori observate la persoanele cu boli oculare. De exemplu, un raport clinic necontrolat la pacienții cu GTN a constatat că suplimentarea pe termen lung cu antocianine (adesea cu Ginkgo biloba) a coincis cu o acuitate vizuală și indici ai câmpului vizual mai buni (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). În acea analiză a fișelor, acuitatea vizuală medie cea mai bună corectată (logMAR) s-a îmbunătățit de la 0,16 la 0,11 (p=0,008) și deviația medie a câmpului vizual Humphrey s-a îmbunătățit de la –6,44 la –5,34 (p=0,001) după aproximativ doi ani de tratament cu antocianine (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Deși deschis și retrospectiv prin design, astfel de observații sugerează că, în nervii optici deja compromiși, terapia cu antocianine ar putea încetini pierderea funcțională.

Alte studii mici sugerează beneficii modeste pentru performanța vizuală în contexte specifice. De exemplu, extractele standardizate de afin au redus spasmul mușchiului ciliar și oboseala oculară în sarcinile de lucru de aproape sau pe ecranul video (îmbunătățind acomodarea) (www.mdpi.com). Aceste efecte ar putea contribui potențial la o ușurință subiectivă a vederii, deși replicarea robustă este încă limitată. În general, rezultatele clinice privind performanța vizuală variază: ochii normali par în mare măsură neafectați de antocianine (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov), în timp ce ochii sub stres (glaucom, inflamație, muncă intensă) prezintă câștiguri ocazionale, cel puțin în studii mici (www.mdpi.com) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Dozaje, standardizare și consistență

O provocare majoră este că produsele din afin variază considerabil în ceea ce privește cantitatea de antocianine pe care o furnizează efectiv. Unele extracte (de exemplu, Mirtoselect®) sunt standardizate la un conținut ridicat de antocianine (>36%), în timp ce altele au doar ~25%. Studiile pe oameni au folosit o gamă largă de doze. De exemplu, un studiu controlat a administrat subiecților 43,2 mg de antocianine de afin pe zi (conținute în 120 mg de extract) (www.researchgate.net). Alte studii pe glaucom au folosit aproximativ 50 mg/zi (www.mdpi.com). Studiile pe animale utilizează de obicei doze mult mai mari în mg/kg pentru a observa efecte (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Important, rezultatele nu au fost consistente între diferențele de dozaj. Revizuirea privind vederea nocturnă a remarcat că rezultatele pozitive au provenit, în general, din studii cu doze mai mari și mai puțin riguroase, în timp ce studiile mai bine concepute (adesea cu un conținut mai scăzut de antocianine) au fost uniform negative (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). În mod similar, platoul în câștigurile vizuale în unele cazuri de glaucom sugerează un efect de plafon dincolo de care mai multe antocianine ar putea să nu aducă beneficii suplimentare. Nu este stabilită o doză „optimă” oficială, dar majoritatea studiilor oculare se încadrează aproximativ în intervalul de 50–100 mg de antocianine pe zi.

Dincolo de doză, compoziția extractului contează. Afinul conține multiple subtipuri de antocianine (cianidine, delfinidine etc.), iar polifenolii non-antocianici pot juca, de asemenea, un rol. Unele studii preliminare sugerează că fracția non-antocianică ar putea influența eficacitatea, dar datele sunt rare (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). În practică, diferențele de la un produs la altul sunt enorme: o analiză a suplimentelor comerciale a constatat că conținutul de antocianine per doză a variat de la doar 0,04 mg până la 14,37 mg (pmc.ncbi.nlm.nih.gov), o diferență de 100 de ori între produse. Această variabilitate contribuie probabil la rezultatele inconsistente ale studiilor. Pe scurt, cercetătorii au folosit diferite extracte și doze și, deși mulți raportează o anumită îmbunătățire a fluxului sanguin sau a indicilor vizuali, lipsa unei administrări standardizate de antocianine face ca rezultatele să fie dificil de comparat (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (www.mdpi.com).

Îmbătrânirea vasculară sistemică și implicațiile cognitive

Interesant este că beneficiile vasculare ale antocianinelor la nivel ocular reflectă descoperiri din alte părți ale corpului. O bună sănătate a vaselor de sânge este vitală atât pentru vedere, cât și pentru funcția cerebrală, iar dietele bogate în antocianine au fost legate de o îmbătrânire cognitivă mai bună. Recenziile recente ale studiilor pe oameni arată că antocianinele din fructele de pădure îmbunătățesc funcția vasculară și memoria. O revizuire din 2024 a 20 de studii clinice a raportat efecte pozitive consistente ale aportului de antocianine asupra memoriei verbale și de lucru, adesea susținute de dovezi imagistice de creștere a fluxului sanguin cerebral în regiunile creierului legate de memorie (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Funcția endotelială (de exemplu, dilatarea mediată de flux) a avut, de asemenea, tendința de a se îmbunătăți, deși efectele asupra tensiunii arteriale au fost mixte (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). O altă revizuire cuprinzătoare (49 de studii de intervenție) a constatat că antocianinele din fructe de pădure au stimulat memoria și atenția, au îmbunătățit dilatarea mediată de flux și, în multe cazuri, au redus modest tensiunea arterială (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Aceste descoperiri sistemice sugerează că antocianinele ajută vasele de sânge îmbătrânite în general – inclusiv pe cele din ochi – și, prin urmare, pot susține secundar sănătatea țesuturilor și cogniția.

Paralela este atrăgătoare: îmbunătățirea perfuziei microvasculare în retină poate însoți beneficii mai ample în microcirculația și funcția creierului. Astfel, câștigurile vizuale observate cu afinul ar putea fi o parte a unui efect pan-neurovascular. Cu alte cuvinte, antocianinele ar putea ajuta retina îmbătrânită și creierul îmbătrânit împreună, prin îmbunătățirea sănătății endoteliale (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Siguranță, probleme de calitate și nevoi de cercetare viitoare

Un beneficiu cheie al antocianinelor de afin este siguranța. Analizele ample nu au găsit nicio toxicitate gravă. Extractele de afin de până la 1000 mg/zi (care conțin antocianine în concentrație ridicată) au fost testate, iar efectele secundare sunt rareori mai mult decât tulburări gastro-intestinale ușoare (www.ncbi.nlm.nih.gov). Nu există cazuri confirmate de leziuni hepatice de la afin, iar riscul general de siguranță hepatică este evaluat ca „improbabil” (www.ncbi.nlm.nih.gov). (O precauție farmacologică: antocianinele pot inhiba agregarea plachetară. Pacienții care iau anticoagulante ar trebui să utilizeze afinul cu precauție pentru a evita efectele de sângerare (www.ncbi.nlm.nih.gov).)

Spre deosebire de siguranța sa aparentă, calitatea produselor este o preocupare majoră. Analizele suplimentelor pe bază de plante găsesc în mod obișnuit falsificare sau etichetare greșită. De exemplu, un studiu privind produsele de afin a constatat că ~50% dintre așa-numitele extracte de afin (și 33% dintre suplimentele finite) nu corespundeau profilurilor autentice de antocianine de afin (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Multe produse aveau un conținut de antocianine mult mai mic decât cel declarat. În mod similar, un studiu mai amplu al suplimentelor pe bază de Vaccinium a constatat că peste 30% nu conțineau fructe enumerate adevărate, iar nivelurile de antocianine variau enorm printre cele care conțineau (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Consumatorii pot ingera umpluturi ieftine (cum ar fi aronia sau coloranți alimentari) fără să știe, sau pot risipi bani pe un conținut minim de fructe active. Această inconsecvență afectează puternic cercetarea; efectele promițătoare ale unui extract de înaltă calitate ar putea să nu se traducă la un alt supliment care este în mare parte inert.

Având în vedere datele clinice mixte și problemele de calitate, studiile riguroase sunt o prioritate. Studiile viitoare ar trebui să utilizeze extracte de afin bine caracterizate, de înaltă calitate, cu conținut confirmat de antocianine. Acestea ar trebui să fie dublu-orb, controlate cu placebo și suficient de ample, cu puncte finale clar definite. Pentru efectele oculare, măsurile ideale includ fluxul sanguin obiectiv (de exemplu, angiografia OCT a capului nervului optic și a retinei) și testele funcționale (câmpuri vizuale, sensibilitate la contrast, acuitate la lumină slabă). Biomarkerii cognitivi și vasculari longitudinali (tensiunea arterială, dilatarea mediată de flux sau imagistica perfuziei cerebrale) ar ajuta la legarea rezultatelor oculare de îmbătrânirea sistemică. Studiile cu variații de doză ar putea stabili aportul minim efectiv de antocianine. În cele din urmă, studiile atent concepute vor clarifica dacă afinul poate încetini cu adevărat îmbătrânirea oculară și neurodegenerarea, și vor informa modul în care descoperirile oculare se raportează la sănătatea vasculară și cognitivă generalizată.

Concluzie: Extractele de afin bogate în antocianine se arată promițătoare ca antioxidanți retinei și modulatori ai microcirculației. Studiile de laborator relevă mecanisme neuronale și vasculare protectoare, iar rapoartele clinice mici sugerează o îmbunătățire a fluxului sanguin al nervului optic și a funcției vizuale la unii pacienți. Cu toate acestea, rezultatele sunt inconsistente, parțial din cauza dozajului variabil și a calității produselor. Crucial este că afinul este sigur și bine tolerat. Domeniul necesită acum studii ample, standardizate, pentru a determina dacă acești pigmenți naturali pot oferi o prevenție sau o terapie semnificativă pentru îmbătrânirea retiniană și dacă aceste beneficii oculare reflectă câștiguri mai largi în îmbătrânirea vasculară și cognitivă.