Optogenetică

optogenetică

Optogenetică este o metodă care folosește lumina pentru a controla activitatea celulelor vii care au fost modificate să reacționeze la lumină. În esență, se introduc în celule proteine sensibile la lumină (numite opsine), iar iluminarea cu o lumină de anumit fel le activează sau le inhibă. Această tehnică permite cercetătorilor să pornească sau să oprească grupuri specifice de celule foarte precis, cu o rezoluție de timp foarte bună. Aplicată în neuroștiințe, optogenetica oferă o modalitate de a studia cum anumite neuroni influențează comportamentul sau funcția senzorială. Este utilă și în dezvoltarea unor terapii experimentale, pentru că oferă control direct asupra semnalizării celulare fără a folosi medicamente care acționează general. Avantajele includ specificitatea mare și reversibilitatea acțiunii, dar există și provocări, cum ar fi necesitatea de a introduce proteine străine în celule și de a livra lumină în locuri greu accesibile. De asemenea, se lucrează la optimizarea siguranței și eficienței înainte de utilizarea pe scară largă la oameni. Optogenetica a deschis perspective noi în înțelegerea creierului și în dezvoltarea unor abordări terapeutice inovatoare care folosesc lumină pentru a restabili sau modula funcția celulară.