Injecție supracoroidală

injecție supracoroidală

Injecția supracoroidală constă în administrarea unei substanțe în spațiul aflat între sclera (învelitoarea dură a ochiului) și coroida (stratul bogat în vase de sânge care hrănește retina). Această cale de administrare direcționează medicamentul spre partea posterioară a ochiului, unde se află retină și coroida, cu scopul de a obține o distribuție țintită și eficientă la locul afectat. Procedura este realizată cu instrumente speciale sau ace calibrate și, de cele mai multe ori, necesită pregătire specifică și experiență din partea medicului. Avantajele includ posibilitatea de a folosi doze mai mici, reducând expunerea sistemică și unele efecte locale nedorite, precum formarea de cataractă sau creșterea presiunii intraoculare. De asemenea, poate oferi o durată mai lungă de acțiune la nivelul retinei comparativ cu anumite injecții tradiționale. Riscurile pot include sângerare la locul injecției, inflamație sau, rar, perforație sclerală, motiv pentru care se efectuează în condiții controlate. Această tehnică este utilă mai ales atunci când se dorește livrarea directă către straturile profunde ale ochiului, fără a ajunge în spațiul vitros. Pe măsură ce apar terapii noi, capacitatea de a livra medicamente în mod precis prin această cale crește valoarea ei în tratamentul bolilor oculare.