cortex vizual

# Introducere Glaucomul este o boală oculară care deteriorează nervul optic, provocând **pierderea vederii periferice**. Odată ce apare deteriorarea, tratamentele convenționale (cum ar fi reducerea presiunii intraoculare) nu pot restabili vederea pierdută. Cercetătorii au explorat, prin urmare, dacă **stimularea cerebrală non-invazivă** ar putea contribui la îmbunătățirea vederii rămase. Două metode comune sunt **stimularea transcraniană cu curent direct (tDCS)** și **stimularea magnetică transcraniană (TMS)**, care aplică impulsuri electrice sau magnetice slabe pe scalp pentru a modula activitatea cerebrală. Studii mici au testat astfel de tehnici pe pacienți cu glaucom pentru a vedea dacă procesarea vizuală (sensibilitatea la contrast, defecte de câmp vizual etc.) poate fi îmbunătățită. Examinăm aceste studii pilot și controlate, notând unde au fost plasați electrozii sau bobinele, setările de stimulare, îmbunătățirile vizuale măsurate și durata acestor îmbunătățiri. Discutăm, de asemenea, posibilele mecanisme (cum ar fi stimularea plasticității cerebrale sau reducerea „zgomotului” neural) și importanța designului studiilor bine controlate cu placebo (deoarece efectele de practică sau placebo pot mima o îmbunătățire). ## Tehnici de Stimulare Cerebrală **tDCS** utilizează un curent electric constant, slab, aplicat prin electrozi pe scalp. În funcție de polaritate, poate crește (anodală) sau scădea (catodală) excitabilitatea corticală. De obicei, un electrod este plasat deasupra regiunii cerebrale țintă (adesea **cortexul vizual occipital**), iar celălalt electrod (de referință) este plasat în altă parte (de exemplu, pe obraz sau frunte). Sesiunile de tratament durează adesea 10–20 de minute la 1–2 mA. **TMS** utilizează impulsuri magnetice scurte printr-o bobină pentru a induce curenți electrici în cortexul subiacent. Ambele metode au fost utilizate pentru multe tulburări cerebrale; pentru vedere, ele urmăresc să „stimuleze” funcția vizuală reziduală prin recrutarea plasticității în căile vizuale. ## tDCS în Glaucom În studiile privind glaucomul, cercetătorii au vizat în general **cortexul vizual (lobul occipital)**. Un studiu randomizat recent a implicat pacienți care au primit o singură sesiune de **tDCS anodal (a-tDCS)** la 2 mA timp de 20 de minute. Anodul a fost plasat la Oz (occiput median), iar catodul pe obraz. Această sesiune unică a îmbunătățit modest acuratețea detecției câmpului vizual (aproximativ 3–5% câștig în perimetria de înaltă rezoluție) comparativ cu sham ([pmc.ncbi.nlm.nih.gov](https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11421665/#:~:text=A%20single%20session%20of%20a,may%20not%20be%20clinically%20meaningful)). Potențialele evocate vizual multifocale (mfVEP) au arătat, de asemenea, un raport semnal-zgomot ușor mai mare și răspunsuri mai rapide după a-tDCS. Aceste câștiguri au fost semnificative statistic comparativ cu sham, dar de o magnitudine **foarte mică**, aproximativ la nivelul variabilității test-retest ([pmc

Stimularea Cerebrală pentru Glaucom: tDCS, TMS și Modularea Cortexului Vizual

Pregătit să-ți verifici vederea?