Stimulare magnetică transcraniană

stimulare magnetică transcraniană

Stimulare magnetică transcraniană folosește impulsuri magnetice scurte generate de o bobină plasată lângă craniu pentru a induce curenți electrici în cortex, provocând activarea sau inhibarea neuronală locală. Spre deosebire de curentul continuu, impulsurile magnetice pot genera potențiale de acțiune și pot influența rețele neuronale într-un mod mai puternic și mai focal. Frecvența și intensitatea impulsurilor determină dacă regiunea stimulată este facilitată sau suprimată pe termen scurt și uneori pe termen lung prin procese de plasticitate. Metoda este folosită atât în cercetare pentru a înțelege funcțiile creierului, cât și clinic pentru tratamentul unor tulburări precum depresia rezistentă la tratament și pentru recuperare după accident vascular cerebral. Avantajele includ precizia relativă a locației stimulate și posibilitatea de a obține efecte mai profunde decât cele obținute de stimularea electrică de suprafață. Există riscuri care trebuie gestionate: stimularea poate provoca convulsii foarte rar, iar zgomotul impulsurilor necesita protecție auditivă; de aceea procedura se realizează în medii specializate. Efectele variază între indivizi și necesită protocoale specifice și personal instruit pentru a fi eficiente și sigure. Importanța acestei tehnici stă în capacitatea ei de a modifica funcții cerebrale într-un mod controlat, oferind atât instrument de terapie, cât și modalitate de investigare a relației dintre zonele creierului și comportament.