Care Sunt Simptomele Glaucomului

Glaucomul este adesea numit „hoțul tăcut al vederii.” În glaucomul primar cu unghi deschis (GPUD) – cea mai comună formă la nivel mondial – pacienții de obicei nu observă nimic până când boala nu este avansată (www.ncbi.nlm.nih.gov). De fapt, medicii oftalmologi avertizează că GPUD este esențial asimptomatic în stadiile incipiente. Nervul optic se deteriorează lent de-a lungul anilor, afectând treptat vederea periferică fără a provoca durere sau o modificare evidentă a acuității vizuale. Imaginați-vă că vă loviți de obiecte aflate la marginile câmpului vizual, ratați treptele bordurilor sau nu reușiți să vedeți persoane care se apropie din lateral – aceste indicii subtile pot apărea, dar adesea trec neobservate atât de mult timp încât aproximativ 40% din fibrele nervoase retiniene sunt deja pierdute înainte ca pacienții să raporteze orice „vedere tip tunel” sau pierdere a vederii (www.ncbi.nlm.nih.gov). Până atunci, adevăratul simptom al glaucomului este în sfârșit resimțit: absența oricărei avertizări.

Pe măsură ce GPUD progresează, simptomele apar doar treptat. Pacienții pot descrie dificultăți în discriminarea contrastului sau o strălucire neobișnuită sau un halou în jurul luminilor – mai ales la condusul pe timp de noapte. De fapt, cercetările arată că multe persoane cu glaucom au probleme cu strălucirea și vederea cu contrast scăzut (www.brightfocus.org). Farurile puternice sau semnele rutiere luminate de soare pot părea estompate, iar tranziția vederii de la întuneric la lumină poate deveni deranjantă. Aceste simptome sunt adesea considerate îmbătrânire normală sau cataractă nediagnosticată. În timp, câmpul vizual continuă să se restrângă ca o vedere tip tunel, iar vederea centrală poate fi lent afectată. Cititul literelor mici, recunoașterea fețelor sau navigarea pe rute necunoscute devin atunci mai dificile. În stadiile avansate ale GPUD, chiar și vederea directă poate deveni încețoșată, afectând semnificativ activitățile zilnice.

Glaucomul Acut cu Unghi Închis

Spre deosebire de evoluția silențioasă a GPUD, glaucomul acut cu unghi închis se manifestă brusc și dramatic. Aceasta este o urgență reală. Pacienții dezvoltă un semn de avertizare rapid al simptomelor: durere oculară intensă, durere de cap severă și tulburări vizuale, toate deodată. Ochiul afectat devine roșu și se simte foarte tare. Vederea se încețoșează și pacienții văd adesea halouri colorate în jurul luminilor. Episodul poate declanșa greață, vărsături și chiar dureri abdominale. De fapt, un protocol de îngrijire oculară notează că închiderea acută de unghi poate mima o urgență neurologică sau gastrointestinală: pacienții pot fi diagnosticați greșit cu migrenă, sinuzită sau o boală severă de stomac (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Acest lucru este periculos – fără tratament imediat (adesea în câteva ore) pentru a reduce presiunea oculară, poate rezulta pierderea permanentă a vederii (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Pe scurt, durerea oculară bruscă, însoțită de durere de cap și greață necesită un răspuns de urgență imediat.

Glaucomul Subacut („Intermitent”) cu Unghi Închis

Unele persoane experimentează atacuri intermitente de închidere de unghi – episoade mai scurte, mai blânde, care apar și dispar. Aceste atacuri pot provoca o durere surdă la nivelul sprâncenei sau ochiului, vedere încețoșată/neclară și halouri vizibile în jurul luminilor, mai ales după activități care dilată pupila (de exemplu, intrarea într-o cameră întunecată). Fiecare episod se poate rezolva de la sine, astfel încât pacienții îl ignoră adesea sau cred că a fost doar o durere de cap severă. Într-adevăr, studiile au arătat că multe persoane cu glaucom subacut cu unghi închis se plâng inițial de dureri de cap recurente și sunt tratate greșit pentru migrene (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Deoarece fiecare atac este scurt, este ușor să le atribuim stresului sau problemelor sinusale în loc de creșterilor subiacente ale presiunii intraoculare. Cu toate acestea, în timp, aceste creșteri repetate ale PIO provoacă aderențe în unghi și duc la glaucom cronic.

Glaucomul Neovascular

Glaucomul neovascular (GNV) este un glaucom secundar, dureros, care urmează de obicei o boală retiniană severă (cum ar fi retinopatia diabetică avansată sau o ocluzie gravă a venei retiniene). Noi vase de sânge anormale cresc pe iris și în unghiul de drenaj. Simptomele pot include o durere oculară profundă, persistentă și un ochi cronic roșu. Mulți pacienți raportează că ochiul se simte persistent dureros sau iritat. Sensibilitatea la lumină și agravarea vederii încețoșate sunt plângeri inițiale comune. (www.ncbi.nlm.nih.gov) Pe măsură ce GNV progresează, PIO adesea crește foarte mult (adesea peste 50 mmHg) și durerea poate deveni insuportabilă. Fără tratament, vederea se deteriorează rapid la ochiul afectat.

Glaucomul Uveitic

Glaucomul poate apărea și din uveită (inflamație în interiorul ochiului). În glaucomul uveitic, apar semnele și simptomele obișnuite ale uveitei: ochiul poate fi roșu și dureros, cu sensibilitate semnificativă la lumină și vedere fluctuantă (www.mayoclinic.org). Pacienții cu glaucom uveitic pot observa dureri „lancinante” sau ascuțite în ochi în timpul episoadelor de inflamație, iar vederea lor poate părea să vină și să plece. Deoarece aceste episoade vin cu roșeață și sensibilitate la lumină, ele pot arăta ca o „conjunctivită” severă sau alte cauze de ochi roșu. În realitate, fiecare episod de inflamație poate bloca drenajul lichidului sau poate provoca cicatrici în unghi, ducând la perioade de presiune oculară foarte ridicată. De-a lungul lunilor și anilor, efectele combinate ale inflamației și presiunii deteriorează nervul optic.

Glaucomul Pigmentar

Glaucomul pigmentar este o formă de glaucom cu unghi deschis, adesea observată la adulții tineri, miopi. Caracteristica sa distinctivă sunt simptomele episodice declanșate de efort fizic sau de dilatare. Când pupila se dilată (cum ar fi în medii întunecate sau după exerciții fizice), partea posterioară a irisului se freacă de structurile cristalinului și fulgi de pigment se desprind în ochi. Aceste „ploi” de pigment pot provoca creșteri bruște ale presiunii intraoculare. Pacienții pot observa episoade scurte de halouri și vedere încețoșată, de obicei după jogging sau un antrenament intens (www.ncbi.nlm.nih.gov). Aceste episoade pot include o durere de scurtă durată în jurul ochiului, roșeață și vederea de curcubeie în jurul luminilor. Adesea, simptomele se simt ca o „alergie oculară” sau o iritație minoră, așa că nu sunt luate în serios. Cu toate acestea, în timp, dispersia cronică a pigmentului înfundă unghiul de drenaj și duce la glaucom progresiv.

Glaucomul Congenital (Infantil)

Glaucomul la sugari și copii mici (glaucomul congenital primar) arată foarte diferit de glaucomul la adulți. Bebelușii nu pot raporta pierderea vederii, așa că părinții urmăresc indicii: triada clasică este lăcrimarea excesivă (epifora), sensibilitatea la lumină (fotofobia) și închiderea forțată a pleoapelor (blefarospasm) (www.ncbi.nlm.nih.gov) (www.ncbi.nlm.nih.gov). Ochii bebelușului pot părea enormi sau bulbucați (numit buftalmie) deoarece presiunea ridicată a întins ochiul (www.ncbi.nlm.nih.gov). Adesea, corneea devine tulbure sau încețoșată, dând o aparență alb-albăstruie ferestrei în mod normal clare a ochiului (www.ncbi.nlm.nih.gov). Părinții ar putea observa un reflex albicios când lumina este îndreptată spre ochi. Aceste semne – lăcrimare, copilul închizând ochii strâns, aspect tulbure – nu ar trebui niciodată ignorate, deoarece întârzierea tratamentului la sugari poate duce rapid la orbire permanentă.

Atribuiri Greșite Comune

Multe simptome incipiente ale glaucomului sunt atribuite greșit altor cauze, întârziind diagnosticul. De exemplu:

Durerile de cap sau durerea la nivelul sprâncenei sunt adesea atribuite migrenelor sau presiunii sinusale, mai ales dacă vederea este încă 20/20. Neurologii și pacienții raportează că închiderea subacută de unghi poate masca migrene timp de ani de zile (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov).
Dificultățile la condusul pe timp de noapte și strălucirea sunt puse pe seama îmbătrânirii normale sau a cataractei. Oamenii observă frecvent că farurile și luminile stradale devin orbitoare și dezorientante, dar presupun că este „doar vârsta”. În realitate, aceste probleme se corelează puternic cu pierderea câmpului vizual legată de glaucom (www.brightfocus.org).
Dificultățile la citit sau la focalizare sunt adesea ignorate, considerându-se că este nevoie de o nouă rețetă la ochelari. Când glaucomul afectează pentru prima dată vederea periferică, poate încetini subtil viteza de citire, dar pacienții cred că ochelarii lor sunt vechi (www.brightfocus.org).
Greața și vărsăturile în timpul unui episod ocular pot fi considerate o toxiinfecție alimentară. În cazul închiderii acute de unghi, aceste simptome provin din creșterea PIO (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Fiecare atribuire greșită oferă mai mult timp glaucomului să deterioreze nervul optic. Până când modificările vederii devin evidente, multe fibre nervoase pot fi deja pierdute.

Efectele Secundare ale Tratamentele pentru Glaucom

În mod ironic, unele tratamente pentru glaucom pot produce ele însele simptome care confundă pacienții. Este important să le cunoașteți pentru a nu le confunda cu progresia bolii:

Analogi de prostaglandine (picături oculare precum latanoprost, travoprost, bimatoprost): Efectele secundare oculare comune includ roșeață oculară, senzație de arsură/înțepătură la aplicare și modificări în jurul genelor și pleoapelor (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Pacienții observă adesea că genele lor devin mai lungi sau mai închise la culoare, iar pielea pleoapelor se poate închide la culoare. Ochiul se poate simți iritat sau injectat după o picătură. Aceste efecte sunt legate de medicament, nu de o agravare a glaucomului.
Picături oculare beta-blocante (timolol, betaxolol): Aceste medicamente pot fi absorbite sistemic. Efectele secundare pot include oboseală, ritm cardiac lent (bradicardie) și, în special, dificultăți de respirație la pacienții cu astm sau boli pulmonare (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). De exemplu, timololul poate provoca bronhospasm și, la pacienții sensibili, dificultăți de respirație (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Dacă vă simțiți neobișnuit de obosit sau cu dificultăți de respirație după utilizarea unei picături oculare beta-blocante, menționați acest lucru medicului dumneavoastră.
Inhibitori de anhidrază carbonică (acetazolamidă orală sau dorzolamidă topică): O plângere foarte comună este un gust amar sau metalic în gură după administrare (www.ncbi.nlm.nih.gov). IAC sistemici (în special pastilele) pot provoca, de asemenea, oboseală, furnicături în mâini/picioare și tulburări gastrice. Dacă aveți aceste simptome, acestea sunt probabil efecte secundare ale medicamentului. Nu înseamnă că glaucomul dumneavoastră s-a agravat.
Picături alfa-agoniste (brimonidină, apraclonidină): Adesea provoacă gură uscată și somnolență (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Brimonidina, în special, este cunoscută pentru a provoca somnolență sau amețeală. Poate, de asemenea, să scadă tensiunea arterială la persoanele sensibile. Vederea de aproape poate fi temporar încețoșată din cauza efectului ușor de dilatare. Din nou, aceste simptome provin din acțiunea medicamentului, nu direct din glaucomul în sine.
După chirurgia sau laserul pentru glaucom: Simptomele temporare includ inflamația oculară (roșeață, lăcrimare), fluctuații ale vederii și disconfort din procesul de vindecare. De exemplu, o blebă de filtrare (mică veziculă la suprafață) după trabeculectomie se poate simți iritată sau poate da o senzație de presiune ușoară. Medicamente precum steroizii și picăturile pentru reducerea PIO sunt continuate post-operator, ceea ce poate provoca, de asemenea, înțepături sau vedere încețoșată. Aceste efecte post-tratament așteptate ar trebui să se amelioreze în câteva săptămâni; dacă se agravează sau sunt severe, necesită atenție.

În fiecare caz, cunoașterea a ceea ce este de așteptat vă ajută să distingeți efectele secundare de semnele de avertizare.

Când să Acționați: Ghid de Conștientizare a Simptomelor

Conștientizarea simptomelor glaucomului – și diferențierea semnelor urgente de cele minore – este crucială. Iată un cadru simplu:

Urgență (Apelați 112 sau mergeți la o urgență/clinică de oftalmologie urgentă în decurs de o oră): Simptome bruște, severe, cum ar fi durere oculară intensă sau durere de cap combinată cu vedere încețoșată sau halouri colorate la un ochi; pierderea vederii cu greață/vărsături (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Acestea indică o închidere acută de unghi sau o altă criză. NU așteptați dacă ochiul este foarte roșu, tare și dureros, cu o modificare bruscă a vederii.
Evaluare Rapidă (Contactați medicul oftalmolog în câteva zile până la o săptămână): Episoade recurente de durere oculară, durere de cap ușoară sau halouri încețoșate – chiar dacă apar și dispar. De asemenea, sensibilitate persistentă la strălucire sau probleme în condiții de lumină slabă care interferează cu condusul. Acestea pot fi semne de avertizare ale unei închideri subacute de unghi sau ale unui glaucom în progresie. Orice nou deficit de câmp vizual (lipsa obiectelor pe o parte) sau tulburare vizuală constantă ar trebui evaluată rapid.
Monitorizare de Rutină (Menționați la următoarea consultație): Modificări subtile, cum ar fi o ușoară dificultate la citirea literelor mici, lovirea de obiecte puțin mai des sau observarea că aveți nevoie de lumină mai puternică pentru a vedea clar. Acestea ar putea fi semne timpurii de pierdere a vederii periferice. De asemenea, raportați orice efecte secundare persistente ale picăturilor oculare. Urmărirea acestor mici modificări ajută medicul oftalmolog să compare testele de câmp vizual în timp.

În rezumat, orice nou simptom dincolo de oboseala oculară obișnuită ar trebui notat. Pentru persoanele cu risc (peste 40 de ani, antecedente familiale de glaucom, diabet, presiune oculară ridicată etc.), un examen de specialitate este recomandat chiar dacă vă simțiți bine. Rețineți – depistarea precoce a glaucomului înseamnă că tratamentul vă poate păstra vederea.

Concluzie: Adevăratul „simptom” timpuriu al glaucomului este adesea absența oricărui simptom (www.ncbi.nlm.nih.gov). Cu toate acestea, pe măsură ce avansează, apare un spectru de indicii: detalii periferice omise, probleme cu strălucirea și tranziția luminii și, în cele din urmă, pierdere semnificativă a vederii. Fiecare subtip de glaucom adaugă propriile semnale de risc – de la ochiul roșu și dureros al glaucomului cu unghi închis, la lăcrimarea și opacitatea din glaucomul infantil. Prin cunoașterea acestor simptome și a urgenței lor, pacienții și medicii pot lucra împreună pentru o depistare precoce. Dacă experimentați oricare dintre semnele de alarmă de mai sus, solicitați imediat îngrijiri medicale. Pentru modificări vizuale mai blânde, dar neobișnuite, documentați-le cu atenție și discutați-le la următoarea programare oftalmologică. Printr-o vigilență informată, puteți contribui la contracararea daunelor insidioase ale glaucomului înainte de pierderea ireversibilă a vederii.

Surse: Ghiduri clinice autoritare și resurse pentru pacienți au fost utilizate pentru a compila aceste informații (www.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (www.ncbi.nlm.nih.gov) (www.mayoclinic.org) (www.ncbi.nlm.nih.gov) (www.ncbi.nlm.nih.gov) (www.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (www.brightfocus.org).