Rapamicină

rapamicină

Rapamicina este un medicament descoperit inițial în solul insulei Rapa Nui, care blochează o cale internă a celulelor numită mTOR. Prin inhibarea acestei căi, rapamicina reduce creșterea celulară și sinteza proteinelor, favorizând procese precum autofagia, adică curățarea componentelor celulare uzate. Clinic, a fost folosită ca imunosupresiv pentru a preveni respingerea transplanturilor și este incorporat în unele stenturi cardiace pentru a împiedica îngustarea vaselor. În afara acestor utilizări, rapamicina este studiată intens pentru efectele sale asupra proceselor legate de îmbătrânire și pentru potențialul de a întârziarile sau ameliora boli cronice. Efectele sale pot include reducerea ratei anumitor tumori în modele animale, dar și creșterea riscului de infecții sau întârzieri în vindecarea rănilor la oameni. Dozele, durata tratamentului și forma de administrare influențează foarte mult beneficiile și riscurile. Din acest motiv, utilizarea în afara indicațiilor aprobate este încă în mare parte experimentală și monitorizată în studii clinice. Dacă se ia în considerare pentru un anumit scop medical, este importantă discuția cu un medic despre efectele secundare posibile și monitorizarea atentă. Rapamicina rămâne un instrument puternic în medicină și cercetare, cu potențial de a influența modul în care tratăm boli complexe și procese legate de îmbătrânire.