De Ce Contează Tehnica Corectă de Aplicare a Picăturilor Oculare Când se tratează afecțiuni oculare (cum ar fi glaucomul), picăturile oculare administrează medicamente direct în ochi. Totuși, o mare parte dintr-o picătură se poate scurge prin canalele lacrimale în corp, reducând efectul medicamentului asupra ochiului și crescând riscul de efecte secundare. De exemplu, studiile estimează că până...
Picăturile oculare beta-blocante sunt medicamente aplicate în ochi pentru a scădea producția de lichid intraocular și, astfel, presiunea din interiorul ochiului. Ele acționează prin blocarea unor receptori numiți beta-adrenergici care contribuie la formarea fluidului ocular. Cele mai cunoscute exemple includ timolol și betaxolol, folosite frecvent în tratamentul glaucomului cu presiune ridicată. Avantajul aplicării locale este că efectul se realizează direct la nivelul ochiului, dar o parte din substanță se poate absorbi în organism. Din această cauză există riscul unor efecte generale, cum ar fi scăderea ritmului cardiac sau probleme respiratorii la persoanele sensibile. Picăturile se administrează de obicei una sau două picături în sacul conjunctival, conform prescripției, și este importantă regularitatea pentru a menține presiunea sub control. Pentru a reduce absorbția sistemică se recomandă clătirea ușoară a pleoapelor sau aplicarea unei presiuni ușoare pe canalul lacrimal imediat după instilare. Medicul va verifica istoricul medical pentru boli de inimă, astm sau diabet, deoarece aceste condiții pot influența alegerea sau dozarea tratamentului. În final, aceste picături sunt instrumente eficiente pentru controlul presiunii oculare, dar trebuie folosite cu atenție și sub supraveghere medicală.
