De Ce Contează Tehnica Corectă de Aplicare a Picăturilor Oculare Când se tratează afecțiuni oculare (cum ar fi glaucomul), picăturile oculare administrează medicamente direct în ochi. Totuși, o mare parte dintr-o picătură se poate scurge prin canalele lacrimale în corp, reducând efectul medicamentului asupra ochiului și crescând riscul de efecte secundare. De exemplu, studiile estimează că până...
Absorbția oculară a medicamentelor descrie modul în care un tratament aplicat la nivelul ochiului trece prin straturile superficiale şi ajunge la ţesuturile ţintă sau în circulaţia generală. Calea şi eficienţa absorbţiei depind de mai mulţi factori: forma farmacologică (picături, gel, unguent), proprietăţile chimice ale substanţei (solubilitate în apă sau grăsimi), pH-ul, dimensiunea particulelor şi timpul de contact cu suprafaţa oculară. Bariera corneei şi stratul lacrimal limitează cât de mult din medicament poate pătrunde în interior, iar rata de clipire şi producţia de lacrimi pot spăla substanţa înainte ca aceasta să fie absorbită. Unele medicamente intră mai uşor prin conjunctivă sau sclera, iar altele sunt concepute pentru a ajunge în structuri profunde prin injecţii oculare. Absorbția poate rezulta atât în efect local, dorit pentru tratamentele oftalmologice, cât şi în absorbție sistemică, care uneori provoacă efecte secundare în corp. De aceea, în proiectarea tratamentelor se urmăreşte optimizarea formulei pentru a creşte durata de contact şi penetrarea locală, reducând totodată pătrunderea în circulaţia generală. Înțelegerea acestor mecanisme este importantă pentru alegerea unui tratament eficient, pentru ajustarea dozelor şi pentru reducerea riscului de reacţii adverse.
