Ochi bionic

ochi bionic

Ochiul bionic este un termen folosit pentru a descrie un dispozitiv sau un sistem care imită funcţia ochiului biologic şi încearcă să restabilească percepţia vizuală. În practică, el poate combina o cameră externă, un procesor de imagine şi componente implantabile care transmit semnale către nervul optic sau cortexul cerebral. Scopul este ca persoana să poată percepe lumină, forme sau mişcări, nu neapărat detalii fine sau culori ca într-o vedere naturală. Conceptul include atât soluţii chirurgicale, cât şi purtabile, şi poate folosi tehnici din robotică, optoelectronică şi inteligenţă artificială pentru a interpreta scena vizuală. Implementarea necesită colaborare între medici, ingineri şi terapeuţi, iar succesul depinde de starea neurologică a pacientului şi de calitatea interfeţei dintre aparat şi creier. Există provocări etice şi practice, cum ar fi costul, accesibilitatea şi riscurile intervenţiilor, dar şi mari oportunităţi de a îmbunătăţi viaţa persoanelor cu deficienţe de vedere. Pe termen lung, tehnologia ochilor bionici ar putea reduce izolare şi dependenţa, oferind utilizatorilor instrumente pentru orientare, recunoaştere a feţelor şi participare socială mai activă.