Imunitate înnăscută

imunitate înnăscută

Imunitate înnăscută este prima linie de apărare a organismului împotriva agenților străini, activă imediat ce apare un pericol. Ea cuprinde bariere fizice, cum ar fi pielea și mucoasele, precum și mecanisme chimice și celulare care recunosc modele comune ale microbilor. Componente importante sunt celulele precum neutrofilele, macrofagele și celulele NK, plus proteinele din sânge care pot distruge microbi sau semnala răspunsul inflamator. Răspunsul este nespecific, adică nu este orientat doar către un anumit microb, ci reacționează la semne generale de pericol. De obicei este foarte rapid, ceea ce îi permite organismului să oprească infecțiile înainte ca acestea să se răspândească. Imunitatea înnăscută nu oferă o memorie pe termen lung ca sistemul adaptativ, dar poate fi „antrenată” în anumite condiții pentru a răspunde mai bine. Când funcționează corect, limitează gravitatea bolilor și ajută la vindecare. Dacă este prea activă sau prost reglată, poate provoca inflamații cronice sau leziuni ale țesuturilor, de aceea echilibrul acestei apărări este esențial pentru sănătate.