Nanoparticulele sunt particule foarte mici, cu dimensiuni tipic între 1 și 100 de nanometri, adică mult mai mici decât o celulă. Ele pot fi fabricate din materiale diferite: lipide, polimeri, metale sau combinații între acestea. Datorită dimensiunii și suprafeței mari relative, proprietățile lor fizice și chimice se pot schimba față de materialele de dimensiuni mari. Această flexibilitate permite modificări la suprafață pentru a recunoaște anumite celule sau pentru a elibera medicamente în mod controlat. În medicină, ele sunt folosite ca purtătoare pentru medicamente, ca agenți de contrast în imagistică sau ca elemente din teste de diagnostic.
Folosirea lor poate crește eficiența tratamentelor, reducând dozele necesare și limitând efectele secundare nedorite. De asemenea, ele pot ajuta la pătrunderea medicamentelor în zone greu accesibile ale organismului, oferind o distribuție mai bună a substanței active. Totuși, stabilitatea, modul de eliminare din organism și potențiala toxicitate rămân preocupări importante care cer studii aprofundate. Fabricarea uniformă și controlul calității sunt esențiale pentru siguranța și eficacitatea acestor particule într-un context clinic. Când sunt proiectate și testate corect, nanoparticulele pot deschide noi căi pentru terapii mai precise și mai puțin invazive.