Introducere

Celulele ganglionare retiniene (CGR) sunt neuronii care transmit semnale vizuale de la ochi la creier. Acestea se bazează pe un metabolism energetic ridicat deoarece trebuie să mențină semnale electrice pe distanțe lungi. În glaucom și neuropatiile optice înrudite, presiunea intraoculară (PIO) crescută sau fluxul sanguin deficitar pot stresa CGR-urile prin limitarea oxigenului și a nutrienților. Dovezile emergente sugerează că CGR-urile sub stres indus de presiune suferă o insuficiență energetică timpurie – nivelurile lor de ATP scad înainte de orice pierdere celulară vizibilă (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Astfel, terapiile care stimulează energia celulară ar putea proteja CGR-urile de degenerare. Un candidat este creatina, un compus pe care celulele îl folosesc pentru a tampona energia. Acest articol analizează modul în care creatina și forma sa de înaltă energie fosfocreatina (PCr) susțin CGR-urile sub stres și ce ar putea însemna acest lucru pentru glaucom și îmbătrânire.

Tamponul Energetic Creatină–Fosfocreatină

Creatina este o moleculă naturală produsă în ficat, rinichi și pancreas (din arginină, glicină, metionină) și stocată în principal în mușchi (≈95%), precum și în creier și alte țesuturi (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). În interiorul celulelor, creatina este convertită înainte și înapoi în fosfocreatină (PCr) de către enzima creatin kinază (CK). Acest sistem PCr–CREATINĂ servește ca un tampon energetic: atunci când ATP-ul este consumat rapid (de exemplu, în timpul contracției musculare sau al semnalizării neuronale), PCr-ul își donează fosfatul către adenozin difosfat (ADP) pentru a reface ATP-ul. Simplu spus, PCr-ul poate regenera ATP-ul mult mai rapid decât mitocondriile singure (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

În termeni practici, în câteva secunde de activitate intensă, ATP-ul unei celule în repaus este epuizat, dar sistemul CK intervine prin conversia PCr înapoi în ATP pentru a menține nivelurile de energie stabile (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). După izbucnirea de activitate, excesul de ATP poate reîncărca creatina înapoi în PCr pentru următorul ciclu. Acest ciclu reversibil face din creatină/PCr o „rezervă pregătită” de energie, deosebit de importantă în celulele cu nevoi energetice mari și rapide (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Important este că acest sistem există nu numai în mușchi, ci și în celulele nervoase. Neuronii (inclusiv CGR-urile) exprimă izoforme de CK care le permit să utilizeze creatina. De fapt, neuronii retineni exprimă predominant CK mitocondrială, în timp ce celulele gliale retiniene utilizează CK citosolice (docslib.org). Prin stocarea unui rezervor de PCr în celule, țesuturi precum retina pot obține o aprovizionare instantanee cu ATP atunci când este necesar.

Creatina în Retină și Nervul Optic

Rolul Creatinei în Metabolismul CGR-urilor

În retină, CGR-urile au nevoi energetice foarte mari. Chiar și impulsurile scurte necesită o cantitate substanțială de ATP pentru pompele ionice și semnalizare. Când PIO crește sau fluxul sanguin scade, CGR-urile pot deveni ischemice, ceea ce înseamnă că oxigenul și nutrienții nu pot satisface cererea. În astfel de situații, rezerva de PCr este crucială. Cercetările arată că atunci când fluxul sanguin al nervului optic este deficitar (cum se poate întâmpla în glaucom), țesuturile se bazează pe PCr pentru a împiedica prăbușirea nivelurilor de ATP (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Cu alte cuvinte, fosfocreatina acționează ca o „baterie” energetică locală pe care CGR-urile o pot folosi în timpul stresului (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Lucrări experimentale pe alți nervi susțin acest lucru: adăugarea de creatină înainte de o ischemie indusă a protejat axonii cerebrali și a prevenit epuizarea ATP (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Aceste descoperiri sugerează că CGR-urile ar putea beneficia în mod similar de creatină suplimentară sub stres indus de PIO. Ideea este că, dacă CGR-urile sunt mai capabile să mențină ATP prin sistemul CK–PCr, ar putea rezista la deteriorare și moarte.

Studii de Laborator privind Creatina și Neuronii Retinieni

Mai multe studii au testat efectul creatinei asupra neuronilor retineni. În culturile de celule retiniene de șobolan, adăugarea de creatină în mediu a protejat neuronii (inclusiv CGR-urile) de moartea cauzată de toxine metabolice sau excitotoxicitatea glutamatului (docslib.org). În acele experimente in vitro, creatina a redus dramatic pierderea celulară cauzată de otrăvuri energetice (cum ar fi azida de sodiu) sau de NMDA (un agonist al glutamatului) (docslib.org). Blocarea CK a eliminat protecția, confirmând că efectul a fost prin tamponul energetic de creatină (docslib.org). Aceste rezultate arată că creatina poate susține direct neuronii retineni atunci când producția lor de energie este deliberat afectată.

Cu toate acestea, transpunerea acestui lucru la ochi intacți a fost o provocare. În modelele vii de șobolan cu leziuni retiniene (fie excitotoxicitate NMDA, fie ischemie acută cu PIO ridicată), administrarea orală de creatină la animale a crescut nivelurile de creatină retiniană, dar nu a îmbunătățit semnificativ supraviețuirea CGR-urilor (docslib.org). Cu alte cuvinte, deși creatina a pătruns în retină in vivo, nu a reușit să salveze CGR-urile de leziuni acute în acele studii (docslib.org). Motivele acestei discrepanțe nu sunt pe deplin clare; ar putea implica diferențe în administrare, momentul administrării sau severitatea leziunii.

În general, datele de laborator sugerează că, deși creatina poate proteja neuronii retineni în condiții controlate, beneficiul său în modelele de glaucom pe animale întregi este nedovedit. Această lacună subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare privind dozajul creatinei, formularea (pentru a traversa barierele sau a rămâne mai mult timp) și momentul administrării în țesuturile oculare.

Alte Perspective din Modelele Neurodegenerative

Potențialul creatinei se extinde dincolo de ochi. A fost studiată pe scară largă în alte afecțiuni neurologice caracterizate prin insuficiență energetică. De exemplu, creatina prezintă acțiuni neuroprotective ample în modelele de accident vascular cerebral și hipoxie cerebrală (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Interesul clinic s-a extins la boala Parkinson, boala Huntington, scleroza laterală amiotrofică (SLA), boala Alzheimer, și chiar tulburări psihiatrice (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). În modelele animale de Parkinson (cu disfuncție mitocondrială indusă de toxine), creatina alimentară a îmbunătățit supraviețuirea neuronală în studiile timpurii. La oameni, creatina a fost testată în studii clinice pentru BP și tulburări de memorie, având în vedere proprietățile sale antioxidante și de tamponare a ATP-ului (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Deși aceste domenii sunt separate de oftalmologie, ele împărtășesc un concept cheie: neuronii care își pierd echilibrul energetic tind să moară. Dacă creatina poate încetini neurodegenerarea într-un sistem, ar putea ajuta și în altul. Astfel, lecțiile din studiile pe creier și măduva spinării susțin explorarea creatinei pentru retină. De fapt, Nicotinamida (Vitamina B3), care stimulează indirect energia celulară, s-a dovedit că protejează CGR-urile în modelele de glaucom (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) – sugerând că suportul metabolic poate ajuta CGR-urile. Creatina este un candidat logic în această categorie.

Îmbătrânirea Sistemică și Beneficii Funcționale

Dincolo de ochi, creatina are beneficii cunoscute pentru îmbătrânirea mușchilor și funcția cerebrală. La adulții în vârstă, suplimentarea cu creatină (adesea combinată cu exerciții fizice) îmbunătățește masa musculară, forța și sănătatea oaselor (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Meta-analizele populațiilor vârstnice arată că creatina + antrenamentul de rezistență crește semnificativ masa corporală slabă și masa musculară comparativ cu antrenamentul singur (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Acest lucru se poate traduce printr-o funcție fizică și o independență mai bune la persoanele în vârstă.

Din punct de vedere cognitiv, există semne promițătoare că creatina ar putea ajuta. Îmbătrânirea este asociată cu un declin natural al nivelurilor de creatină din creier, iar studiile au constatat că persoanele în vârstă care iau creatină obțin uneori rezultate mai bune la testele de memorie sau inteligență. O recenzie a menționat că creatina „ar putea îmbunătăți cogniția la subiecții vârstnici”, deși mecanismele nu sunt pe deplin înțelese (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Datele privind siguranța și eficacitatea sugerează că creatina traversează bariera hemato-encefalică, astfel încât crește PCr-ul cerebral, precum și PCr-ul muscular (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Acest lucru a determinat cercetătorii să propună creatina ca adjuvant în tulburările cognitive ușoare sau demența incipientă, deși sunt încă necesare studii ample.

Pe scurt, creatina nu este doar pentru atleți – este din ce în ce mai mult privită ca un stimulent energetic general pentru țesuturile îmbătrânite. Istoricul său în păstrarea funcției musculare și posibil cerebrale susține ideea că „dacă funcționează acolo, poate va ajuta și nervul optic stresat”.

Considerații de Siguranță: Efecte Renale și Lichidiene

Creatina este utilizată pe scară largă și este, în general, sigură la dozele recomandate (de obicei, o încărcare de ~20 g/zi timp de o săptămână, urmată de o doză de întreținere de 3–5 g/zi). Profilul său de siguranță a fost studiat cu atenție. Principalul efect observat în multe studii este o ușoară creștere în greutate, de obicei doar câteva kilograme, din cauza retenției de apă în mușchi (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Nu apar în mod constant efecte secundare grave la persoanele sănătoase.

O meta-analiză amplă a studiilor (peste 400 de subiecți) a raportat că, în afară de creșterea în greutate, nu au existat diferențe în hidratare sau volumul rinichilor între utilizatorii de creatină și controale (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). De fapt, apa intracelulară crescută pare să rămână în interiorul celulelor musculare, fără a modifica semnificativ tensiunea arterială sau volumul plasmei sanguine (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Astfel, în timp ce sportivii au speculat despre crampe sau deshidratare, datele controlate arată că creatina pur și simplu trage mai multă apă în celule – un aspect pe care hidratarea normală și monitorizarea îl pot gestiona.

Cea mai frecventă preocupare este legată de funcția renală. Degradarea creatinei produce creatinină, un deșeu normal. Nivelurile de creatinină sanguină cresc ușor după utilizarea creatinei, ceea ce poate mima o afectare renală în testele de laborator standard. Cu toate acestea, dovezile actualizate arată că aceasta este o modificare de laborator benignă, nu o leziune reală. O revizuire sistematică din 2025 a constatat că suplimentarea cu creatină a cauzat o creștere foarte mică, tranzitorie a creatininei serice, dar nu a provocat nicio modificare a ratei de filtrare glomerulară (RFG) (bmcnephrol.biomedcentral.com) (bmcnephrol.biomedcentral.com). În termeni simpli, utilizatorii de creatină au avut un număr mai mare de creatinină la testele de laborator (datorită unui turnover mai mare), dar rinichii lor filtrau la fel de bine ca la non-utilizatori. Concluzia: atunci când este utilizată în mod responsabil la adulți sănătoși, creatina nu afectează funcția renală (bmcnephrol.biomedcentral.com) (bmcnephrol.biomedcentral.com). Desigur, persoanele cu boală renală preexistentă ar trebui să consulte un medic înainte de a utiliza orice supliment.

Echilibrul hidric este o altă considerație. După cum s-a menționat, creatina tinde să crească apa totală din corp – în mare parte în interiorul celulelor. Studiile timpurii au arătat că o săptămână de încărcare cu creatină a crescut semnificativ apa totală din corp (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Acest lucru nu este de obicei periculos; pur și simplu face ca mușchii să se simtă mai plini. Un studiu populațional amplu recent (date dietetice NHANES) a examinat modul în care diferite aporturi dietetice de creatină au afectat markerii de hidratare la mii de persoane. A constatat că aporturile foarte mari de creatină (peste nivelurile dietetice tipice) au fost de fapt asociate cu volume ușor mai scăzute de apă corporală totală și de fluide și cu modificări subtile ale osmolalității sanguine (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Acest lucru a fost neașteptat și sugerează că relația dintre creatină și hidratare este complexă. Concluzia pentru pacienți este minimă: utilizarea modestă a creatinei ar putea provoca o ușoară retenție de apă, dar nu ar trebui să vă deshidrateze. Consumul unor cantități normale de apă rămâne recomandat atunci când se ia creatină, mai ales în timpul exercițiilor fizice.

În ceea ce privește siguranța generală, o revizuire amplă a adulților în vârstă care iau creatină nu a constatat nicio creștere a efectelor secundare față de placebo (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Creatina a fost evaluată de organismele de reglementare (ex. FDA) și este confirmată ca fiind sigură pentru o utilizare sănătoasă. Problemele cel mai frecvent raportate sunt tulburări gastro-intestinale ușoare (rare) sau crampe musculare (controversate), dar acestea nu apar mai des decât la grupurile de control. Având în vedere acest istoric de siguranță, adăugarea creatinei la pacienții vârstnici pentru a îmbunătăți echilibrul energetic este o propunere rezonabilă, dacă este făcută sub îndrumare medicală.

Relevanța pentru Glaucom și Direcții de Cercetare

Reunind aceste informații pentru glaucom: glaucomul este acum înțeles nu doar ca o presiune ridicată, ci ca o criză energetică cronică a CGR-urilor. Studiile pe modele de glaucom la șoareci (de exemplu, șoarecele DBA/2J) arată că PIO ridicată și îmbătrânirea epuizează ATP-ul din nervul optic cu mult înainte ca celulele să moară (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Logica este că susținerea aportului energetic al CGR-urilor ar putea încetini sau preveni degenerarea. Creatina, prin refacerea ATP-ului via PCr, este un agent neuroprotector plauzibil în acest context (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (docslib.org).

Pentru a transpune această idee, sunt necesare noi cercetări cu parametri finali și biomarkeri specifici, axați pe ochi. Recomandările cheie includ:

- Parametri finali de imagistică oculară: Studiile viitoare ar trebui să includă imagistica structurală a nervului optic și a retinei. Tomografia în coerență optică (OCT) poate măsura grosimea stratului de fibre nervoase retiniene (RNFL) și a stratului de celule ganglionare. Aceste măsuri cantitative sunt sensibile la pierderea timpurie a CGR-urilor. De exemplu, subțierea RNFL/OCT este puternic asociată cu severitatea glaucomului (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Orice tratament neuroprotector ar trebui să vizeze încetinirea subțierii. O altă modalitate de imagistică este angiografia prin coerență optică (OCTA), care vizualizează fluxul sanguin retinian; deoarece livrarea de energie implică circulația, OCTA ar putea monitoriza modificările vasculare.

- Teste funcționale: Testarea funcției vizuale este crucială. Câmpurile vizuale standard detectează pierderea vederii din cauza glaucomului, dar teste mai specifice, cum ar fi electroretinograma de tip (PERG) sau VEP multifocal, pot măsura direct funcția CGR-urilor. Includerea amplitudinii sau latenței PERG ca parametru final ar putea revela beneficii funcționale timpurii ale creatinei care preced modificările câmpului vizual.

- Imagistică metabolică: Efectul creatinei asupra metabolismului energetic ar putea fi urmărit prin imagistică avansată. Spectroscopia prin rezonanță magnetică (MRS-^31P) poate măsura non-invaziv nivelurile de PCr și ATP în țesutul neural (demonstrat în creier). A fost aplicată și în căile optice (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). MRS-^31P a nervului optic sau a cortexului vizual după suplimentare ar putea arăta direct dacă nivelurile de PCr cresc în sistemul vizual. De asemenea, spectroscopia în infraroșu apropiat (NIRS) sau oximetria retiniană ar putea monitoriza modificările în utilizarea oxigenului/glucozei în retină.

- Designul studiilor clinice: Ar fi necesare studii randomizate la pacienții cu glaucom sau la persoanele cu risc ridicat. Factorii importanți sunt dozajul (probabil similar cu utilizarea sportivă, ~3-5 g/zi), durata (luni până la ani) și controlul altor factori de risc (PIO, tensiunea arterială). Parametrii finali ar trebui să combine imagistica și funcția oculară (ca mai sus) cu biomarkeri neurodegenerativi (de exemplu, lanțul ușor de neurofilamente), dacă sunt disponibili. Având în vedere profilul creatinei, studiile ar putea începe cu pacienții cu glaucom cu tensiune normală, care prezintă deja vulnerabilitate a CGR-urilor, pentru a vedea dacă declinul vederii încetinește fără modificări de presiune.

- Monitorizarea siguranței: Chiar dacă creatina este în general sigură, studiile oculare ar trebui să monitorizeze markerii renali și statusul fluidic ca măsură de precauție. La pacienții vârstnici cu glaucom, funcția renală și hidratarea ar trebui verificate, mai ales dacă au comorbidități sau iau alte medicamente.

În general, dovezile actuale nu sunt încă suficiente pentru a recomanda creatina pentru glaucom. Dar beneficiile sale sistemice cunoscute asupra mușchilor și, posibil, a creierului în procesul de îmbătrânire, împreună cu date specifice conform cărora poate susține CGR-urile în cultură (docslib.org) și metabolismul energetic în nervi (pmc.ncbi.nlm.nih.gov), o fac o cale promițătoare. Studii bine concepute cu parametri finali oculari (OCT/PERG) și, eventual, imagistică metabolică (MRS) ar clarifica dacă suplimentarea cu creatină poate într-adevăr energiza nervul optic și proteja vederea.

Concluzie

Glaucomul poate fi privit ca o boală de privare energetică a CGR-urilor. Creatina, prin consolidarea tamponului energetic de fosfocreatină, oferă o modalitate rațională de a susține ATP-ul neuronal sub stres. Studiile in vitro arată beneficii clare pentru neuronii retineni (docslib.org), iar cercetările neurodegenerative sugerează un potențial mai larg (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Siguranța creatinei și beneficiile sale legate de îmbătrânire (mușchi, posibil creier) susțin în continuare explorarea sa în sănătatea oculară. Următorul pas este cercetarea țintită: studii clinice și pe animale concepute cu imagistică a nervului optic și teste de funcție a CGR-urilor, pentru a vedea dacă acest supliment pentru antrenamentul cu greutăți poate, de asemenea, să susțină nevoile energetice ale retinei.