Introducere

Glaucomul este o neuropatie optică progresivă caracterizată prin moartea celulelor ganglionare retiniene (CGR) și pierderea câmpului vizual (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Deși reducerea presiunii intraoculare (PIO) este pilonul principal al tratamentului, mulți pacienți continuă să-și piardă vederea în ciuda unei PIO controlate, sugerând că factori suplimentari contribuie la leziune (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Disfuncția mitocondrială și stresul oxidativ sunt recunoscute din ce în ce mai mult în deteriorarea nervului optic glaucomatos (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Coenzima Q10 (CoQ10) – un cofactor lipofil al fosforilării oxidative mitocondriale – apare ca un neuroprotector candidat. CoQ10 transportă electroni între complexele I/II și complexul III în lanțul de transport de electroni și, de asemenea, neutralizează speciile reactive de oxigen (ROS) (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). În țesuturile cu cerere energetică mare și rezervă antioxidantă scăzută, cum ar fi retina și nervul optic, CoQ10 poate susține bioenergetica celulară și reduce deteriorarea oxidativă. Acest articol examinează rolurile mitocondriale și antioxidante ale CoQ10 în ochi, dovezi din studii pe animale și clinice privind glaucomul (inclusiv interacțiunile cu medicamentele care reduc PIO) și descoperiri sistemice conexe în sănătatea legată de îmbătrânire și cardiometabolică. Discutăm, de asemenea, biodisponibilitatea CoQ10, siguranța și lacunele în dovezile clinice pentru obiectivele finale ale glaucomului.

CoQ10 în Metabolismul Energetic Mitocondrial

CoQ10 este sintetizată endogen de mitocondrii și este esențială pentru producerea de adenozin trifosfat (ATP). În membrana mitocondrială internă, ubiquinona (CoQ10) acceptă electroni de la complexele I și II și îi transferă complexului III, conducând la pomparea protonilor și sinteza ATP prin fosforilare oxidativă (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Aproape fiecare celulă din corp conține CoQ10, cu concentrații deosebit de mari în țesuturile cu mitocondrii mari – cum ar fi inima, creierul și retina (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Studiile indică faptul că nivelurile de CoQ10 scad odată cu vârsta sau atunci când biosinteza este afectată; această scădere poate limita eficiența mitocondrială și poate crește stresul oxidativ (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). De fapt, îmbătrânirea, bolile cronice și unele medicamente (de exemplu, statinele) pot reduce nivelurile de CoQ10 în țesuturi, contribuind potențial la disfuncția celulară (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Suplimentarea orală cu CoQ10 (300 mg/zi sau mai mult) crește CoQ10 circulantă și tisulară și a demonstrat beneficii în tulburările asociate cu disfuncția mitocondrială (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov).

CoQ10 ca Antioxidant în Retină și Nervul Optic

Dincolo de rolul său în lanțul de transport de electroni, CoQ10 este un puternic antioxidant. În forma sa redusă (ubiquinol), neutralizează direct ROS și regenerează alți antioxidanți în membrane (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Retina (în special fotoreceptorii și CGR) consumă oxigen într-un ritm foarte ridicat și este susceptibilă la leziuni oxidative. CoQ10 este abundentă în mitocondriile retiniene, iar studiile experimentale arată că poate proteja celulele retiniene de daunele oxidative. De exemplu, o revizuire importantă a menționat că CoQ10 topică a oprit apoptoza CGR în modelele de glaucom la șobolani (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). La fel, CoQ10 sistemică în glaucomul murin a conservat axonii nervului optic prin inhibarea enzimelor de stres oxidativ (scăderea expresiei SOD2 și HO-1) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Aceste descoperiri susțin conceptul că CoQ10 menține fosforilarea oxidativă în timp ce contracarează ROS excesive în țesuturile retiniene și ale nervului optic. In vitro, CoQ10 a demonstrat că previne leziunile excitotoxice neuronale induse de glutamat – un mecanism relevant pentru glaucom – ceea ce poate reflecta atât suportul său mitocondrial, cât și activitatea sa de captare a radicalilor (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). În mod important, CoQ10 poate modula răspunsurile gliale: inhibă activarea astrocitară indusă de stres în capul nervului optic și păstrează expresia factorilor de transcripție mitocondriali (de exemplu, Tfam), susținând astfel integritatea ADN-ului și a membranei sub stres ischemic sau hipertensiv (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Administrarea Topică și Orală a CoQ10

Formule Topice

Picăturile oftalmice topice de CoQ10 au fost formulate (adesea combinate cu vitamina E pentru a îmbunătăți solubilitatea) pentru neuroprotecție oculară. Studiile pe animale confirmă că CoQ10 pătrunde în ochiul posterior. De exemplu, pacienții care au primit picături de CoQ10/vitamina E înainte de operația oculară au avut CoQ10 detectabilă în vitros, demonstrând livrarea corneeană și retiniană (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). În modelele de hipertensiune oculară la rozătoare, picăturile oftalmice de CoQ10 au conservat CGR-urile și straturile retiniene interne (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). CoQ10 topică (adesea cu vitamina E TPGS ca solubilizator) pare să atenueze disfuncția mitocondrială și stresul oxidativ în celulele retiniene în modelele de diabet și glaucom. Administrarea sub formă de picături oftalmice evită diluția sistemică și vizează retina, dar biodisponibilitatea este încă limitată de permeabilitatea corneeană și de provocările de formulare. Produse comerciale (de exemplu, Coqun®, 0,5% CoQ10 cu 0,5% vitamina E) și nanovehicule experimentale au fost dezvoltate pentru a îmbunătăți absorbția oculară.

Suplimentarea Orală

Suplimentele orale de CoQ10 (forme de ubiquinonă sau ubiquinol) sunt utilizate pe scară largă pentru suportul mitocondrial sistemic. După ingestie, CoQ10 din dietă este încorporată în chilomicroni și transportată în sânge legată de lipoproteine (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Nivelurile plasmatice cresc dependent de doză, deși cu o variabilitate interindividuală notabilă (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Nici forma de ubiquinonă, nici cea de ubiquinol nu s-au dovedit clar superioare pentru absorbție la adulții vârstnici, reflectând o limită fiziologică a absorbției (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Important, CoQ10 administrată oral este preluată de multe țesuturi – inclusiv țesuturile inimii, musculare și neuronale – așa cum indică experimentele la pacienții chirurgicali, și, probabil, beneficiază și mitocondriile retiniene (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Dozele mari de CoQ10 (până la câteva sute de mg zilnic) cresc în siguranță concentrațiile plasmatice; într-o revizuire, dozarea cronică de 300 mg/zi (≈5 mg/kg) a fost asociată cu o marjă de siguranță de peste 60 de ori (www.ncbi.nlm.nih.gov). Astfel, regimurile zilnice de CoQ10 orală (100–300 mg) cresc CoQ10 sistemică la pacienții vârstnici și au fost bine tolerate (www.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Dovezi din Studii Clinice și Translaționale

Modele Animale și Celulare

Modelele preclinice de glaucom au arătat în mod constant că CoQ10 conferă neuroprotecție. În ochii hipertensivi de șobolan, CoQ10 topică (±vitamina E) a redus apoptoza CGR și stresul oxidativ retinian (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). La șoarecii DBA/2J (un model de glaucom ereditar), CoQ10 dietetică a conservat CGR-urile și axonii nervului optic, a menținut nivelurile enzimei complexului IV și a redus glioza reactivă (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). În leziunile de ischemie-reperfuzie, CoQ10 a susținut biogeneza mitocondrială și a prevenit pierderea ADN-ului mitocondrial (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). CoQ10 a atenuat, de asemenea, excitotoxicitatea glutamatului în culturile de celule ganglionare retiniene și a prevenit deteriorarea mitocondrială in vivo (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Luând în considerare toate acestea, aceste studii translaționale sugerează că CoQ10 menține metabolismul energetic al CGR și inhibă semnalizarea stresului în condiții de glaucom.

Rezultate privind Funcția Vizuală

Datele umane, deși limitate, susțin un beneficiu funcțional al CoQ10. Într-un studiu controlat randomizat, un ochi al pacienților cu glaucom a primit picături de CoQ10+vitamina E (Coqun®) adăugate terapiei standard pentru PIO, în timp ce celălalt ochi a servit drept control (doar medicamente pentru PIO) (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). După 6–12 luni, ochii tratați cu CoQ10 au arătat răspunsuri electrofiziologice îmbunătățite: amplitudinile P100 ale potențialului evocat vizual (PEV) cu model au crescut și timpii impliciți au scăzut, în timp ce ochii de control s-au înrăutățit (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Similar, câmpurile vizuale au fost mai stabile la ochii tratați cu CoQ10. La 12 luni, nu a apărut nicio deteriorare a câmpului vizual la ~67% dintre ochii tratați, comparativ cu doar 50% dintre controale (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Tomografia în coerență optică a arătat o scădere mai mică a grosimii stratului de fibre nervoase retiniene (SFNR) cu CoQ10, deși ambele grupuri s-au subțiat în timp (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Aceste rezultate sugerează că CoQ10 (cu vitamina E) poate îmbunătăți funcția retiniană internă și poate încetini pierderea vederii sub stres glaucomatos (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov).

Un alt studiu pilot în glaucomul pseudoexfoliativ a raportat că CoQ10+vitamina E topică a redus semnificativ markerii umorali de stres oxidativ (niveluri reduse de superoxid dismutază) comparativ cu ochii netratați (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). (Parametrii serici sau de perfuzie nu au fost măsurați direct.) Deși studiile clinice sunt puține, aceste date umane se aliniază cu descoperirile preclinice: suplimentarea cu CoQ10 are efecte măsurabile și benefice asupra rezultatelor electrofiziologice și de câmp atunci când este adăugată la regimurile de reducere a PIO (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Perfuzia Oculară și Sinergia Medicamentelor anti-PIO

CoQ10 poate influența, de asemenea, fluxul sanguin ocular și efectele sistemice ale medicamentelor pentru glaucom. În insuficiența cardiacă congestivă, CoQ10 îmbunătățește debitul cardiac; în mod analog, CoQ10 ar putea îmbunătăți perfuzia capului nervului optic. Într-un studiu clinic, CoQ10 orală (90 mg/zi timp de 6 săptămâni) a atenuat efectele secundare cardiovasculare ale picăturilor oftalmice de timolol – valori precum ritmul cardiac și indicele de accident vascular cerebral au fost mai puțin suprimate – fără a diminua reducerea PIO de către timolol (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Acest lucru sugerează că CoQ10 ar putea atenua contraindicațiile beta-blocantelor la pacienții cu glaucom cu risc cardiac (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Niciun studiu până în prezent nu a demonstrat o creștere sinergică directă a fluxului sanguin ocular, dar proprietățile vasoprotective ale CoQ10 (de exemplu, îmbunătățirea disponibilității oxidului nitric) ridică această posibilitate.

De remarcat, în studiul cu CoQ10 topică (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov), toți ochii erau, de asemenea, sub medicație standard (timolol/dorzolamidă), iar ochii tratați cu CoQ10 au avut rezultate mai bune. Astfel, CoQ10 pare sigură de combinat cu agenții de reducere a presiunii și poate chiar să-și consolideze efectele neuroprotective. În alte modele, CoQ10 a prevenit leziunile de ischemie-reperfuzie, susținând în continuare o sinergie vasculară sau metabolică (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). În general, dovezile actuale indică faptul că CoQ10 nu interferează cu controlul PIO și poate completa terapia convențională, în special prin protejarea CGR de stresul ischemic sau sistemic (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov).

CoQ10 și Sănătatea Sistemică în Îmbătrânire

O perspectivă mai largă asupra CoQ10 subliniază relevanța sa pentru sănătatea legată de vârstă și funcția mitocondrială. Multe studii leagă nivelurile scăzute de CoQ10 de bolile cardiometabolice: nivelurile scad odată cu vârsta, obezitatea, diabetul și insuficiența cardiacă, corelând cu creșterea stresului oxidativ (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Studiile randomizate indică faptul că suplimentarea cu CoQ10 (adesea 100–300 mg/zi) poate îmbunătăți simptomele insuficienței cardiace, reduce evenimentele cardiovasculare și scade tensiunea arterială și peroxidarea lipidică la pacienții cu sindrom metabolic (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). De exemplu, o revizuire a menționat că CoQ10 este „strâns legată” de tulburările cardiometabolice, iar utilizarea sa pare benefică în hipertensiune, boala cardiacă ischemică și diabetul de tip 2 (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Și în îmbătrânirea neurodegenerativă, CoQ10 susține mitocondriile neuronale; studiile au explorat-o în Parkinson și Alzheimer cu unele semnale pozitive (deși rezultatele variază) (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Importanța CoQ10 în fiziopatologia îmbătrânirii sugerează că beneficiile sale oculare ar putea depăși glaucomul. Prin păstrarea funcției mitocondriale, CoQ10 ar putea reduce potențial alte boli retiniene legate de vârstă. Mai mult, deoarece mulți pacienți cu glaucom sunt vârstnici și adesea iau statine sau alte medicamente care epuizează CoQ10, suplimentarea poate susține, în general, metabolismul lor energetic sistemic și ocular. Astfel, descoperirile din cardiologie și gerontologie întăresc raționamentul pentru CoQ10 în sănătatea oculară, amintindu-ne, de asemenea, de siguranța și tolerabilitatea sa pe termen lung (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Biodisponibilitate și Farmacocinetică

În ciuda promisiunilor sale, suplimentarea cu CoQ10 se confruntă cu provocări legate de biodisponibilitate. CoQ10 este extrem de lipofilă și tinde să formeze agregate cristaline, limitându-i dizolvarea și absorbția în intestin. După ingestia orală, doar o mică fracțiune dintr-o doză apare în plasmă (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Studiile arată o variabilitate interindividuală mare: doze aproape egale de ubiquinonă sau ubiquinol au produs niveluri sanguine statistic similare la adulții vârstnici (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Cu alte cuvinte, absorbția intestinală a CoQ10 pare a fi saturabilă și independentă de forma administrată (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Pentru administrarea oculară, CoQ10 topică trebuie să ocolească barierele corneene. Combinarea CoQ10 cu derivați de vitamina E sau ciclodextrine crește solubilitatea; noi formulări (emulsii lipidice, nanoparticule, complexe solubile în apă) au fost dezvoltate pentru a stimula penetrarea oculară. De exemplu, o formulare de CoQ10 pe bază de ciclodextrină a prezentat o biodisponibilitate mai mare decât capsulele standard de ubiquinonă într-un studiu (pmc.ncbi.nlm.nih.gov).

Odată absorbită, CoQ10 este transportată în sânge în principal în stare redusă (ubiquinol), legată de LDL și VLDL, și este preluată în țesuturi prin intermediul receptorilor de lipoproteine (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). La oameni, chiar și după o bună formulare a suplimentului, se ating doar niveluri plasmatice nanomolare, iar saturația țesuturilor este dezbătută. Important, o revizuire farmacocinetică a concluzionat că CoQ10 absorbția este foarte variabilă și că „organismul este limitat în cât de mult CoQ10 poate absorbi la un moment dat”, indiferent dacă este sub formă de ubiquinonă sau ubiquinol (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Clinicienii ar trebui să recunoască faptul că CoQ10 orală poate necesita doze zilnice relativ mari (100–300 mg sau mai mult) pentru a atinge niveluri tisulare terapeutice și că concentrațiile plasmatice maxime ating un platou. Pentru studiile oculare, acest lucru înseamnă că dozele sistemice standard ar putea avea doar efecte retiniene modeste; invers, dozarea topică trebuie să facă față unei eliminări rapide din ochi.

Siguranță și Dozare

CoQ10 este, în general, foarte sigură. Revizuirile clinice ample raportează efecte adverse minime chiar și la doze mari. În toxicologia preclinică, nivelul fără efect advers observat (NOAEL) pentru ubiquinol a fost de 300–600 mg/kg la șobolani (www.ncbi.nlm.nih.gov). La oameni, suplimentarea cronică de până la 300 mg/zi (≈5 mg/kg) s-a tradus printr-un factor de siguranță între 60x și 120x în raport cu datele pe animale (www.ncbi.nlm.nih.gov). Efectele secundare raportate în studii sunt de obicei limitate la simptome gastrointestinale ușoare sau insomnie la câțiva pacienți. Nu au existat toxicități grave atribuite CoQ10 în studiile pe termen lung. Important, doze mari de CoQ10 (cel puțin 1200 mg/zi) au fost administrate în cazuri rare (de exemplu, studii pentru boli mitocondriale) fără probleme majore (www.ncbi.nlm.nih.gov). CoQ10 nu are interacțiuni medicamentoase grave cunoscute, deși nivelurile sale pot crește ușor la pacienții sub tratament cu warfarină sau simvastatină (deoarece simvastatina concurează pentru sinteza CoQ10).

Regimurile standard de suplimentare pentru uz sistemic variază de la 100 la 300 mg pe zi (www.ncbi.nlm.nih.gov). Pentru cercetarea în glaucom, CoQ10 orală este adesea administrată la limita superioară a acestui interval. Formulele topice eliberează de obicei câțiva miligrame per picătură (de exemplu, soluție 0,5%). Deoarece CoQ10 este liposolubilă, administrarea sa cu o masă și o cantitate adecvată de grăsime poate îmbunătăți absorbția. În general, siguranța nu este un factor limitativ pentru utilizarea oculară a CoQ10. Mai degrabă, provocarea constă în demonstrarea unei relații clare doză-răspuns pentru eficacitatea în glaucom; astfel de curbe doză-răspuns rămân nedefinite. Niciun studiu actual pe glaucom nu a variat sistematic doza de CoQ10 pentru a stabili o fereastră terapeutică optimă. Până la efectuarea unor studii mai ample, dozarea va urma în mare măsură precedentul (de exemplu, 100–200 mg oral zilnic, sau 0,5% topic) și va fi ghidată de tolerabilitate.

Concluzii

Dovezile experimentale și clinice preliminare sugerează că CoQ10 – prin îmbunătățirea producției mitocondriale de ATP și neutralizarea stresului oxidativ – poate servi ca un adjuvant util în managementul glaucomului. În retină și nervul optic, CoQ10 susține supraviețuirea neuronală sub stres (pmc.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). CoQ10 topică (adesea cu vitamina E) a demonstrat efecte neuroprotective în modele animale și a îmbunătățit rezultatele electrofiziologice și de câmp vizual în studii umane mici (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (pmc.ncbi.nlm.nih.gov). Sistemic, CoQ10 este bine studiată în condițiile de îmbătrânire și cardiometabolice și este cunoscută ca fiind sigură la doze moderate (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov) (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Aceste descoperiri sistemice întăresc raționamentul pentru CoQ10 în neurodegenerarea oculară și sugerează mecanisme comune în țesuturile îmbătrânite.

Cu toate acestea, rămân lacune importante. Restricțiile de biodisponibilitate înseamnă că atingerea concentrațiilor retiniene terapeutice poate necesita formulări optimizate sau terapii combinate. Niciun studiu randomizat amplu nu a demonstrat încă că suplimentarea cu CoQ10 încetinește progresia glaucomului; singurul studiu ocular controlat până în prezent a implicat mai puțin de 100 de ochi (pubmed.ncbi.nlm.nih.gov). Este necesară o muncă suplimentară pentru a defini doza optimă, durata tratamentului și subgrupurile de pacienți cele mai susceptibile de a beneficia. Între timp, având în vedere profilul său favorabil de siguranță și mecanismul de acțiune plauzibil, integrarea CoQ10 (sub formă de picături oftalmice sau supliment oral) în îngrijirea cuprinzătoare a glaucomului pare promițătoare. Cercetările viitoare vor clarifica dacă CoQ10 își poate traduce suportul mitocondrial în îmbunătățiri măsurabile ale vederii și perfuziei oculare pentru pacienții cu glaucom.